Victor Ciutacu: Bună seara doamnelor şi domnilor, bine aţi revenit la Vorbe Grele. PSD şi PD-L au anunţat astăzi componenţa noului Guvern. Neinteresant. De ce e neinteresant? Pentru că am obosit. Vreau să mă simt bine la mine în emisiune, motiv pentru care vă ofer o exclusivitate. O exclusivitate cu invitatul meu preferat, ever, inegalabilul Grigore Leşu.
Grigore Leşe: Bună seara, Doamne-ajută!
Victor Ciutacu: Bine ai revenit la Vorbe Grele.
Grigore Leşe: A trecut o perioadă şi nu ne-am mai văzut şi de-atunci s-o întâmplat multe lucruri bune.
Victor Ciutacu: Să dea D-zeu să avem timpul necesar să le enumerăm pe toate. Unul dintre motivele pentru care te-am invitat Grigore este că duminică seara de la ora 19:00 la Ateneul Român joci cu casa închisă.
Grigore Leşe: S-au vândut toate bileletele, invitaţiile s-au dat. Eu zic că duminică la Ateneul Român se va întâmpla un lucru extraordinar.
Victor Ciutacu: Ce se întâmplă propriu-zis acolo? Se cheamă ultimii rapsozi da?
Grigore Leşe: Va fi un moment istoric. Aşa ceva nu s-a mai desfăşurat la Ateneul Român. Să aduci muzici din vatra satului şi să le prezinţi la Ateneul Român este nu de ici de colo.
Victor Ciutacu: Curaj mare că te-ai apucat de proiectul ăsta.
Grigore Leşe: Eu întotdeauna am spus ce se poate aduce în scenă. Din cultura tradiţională. Şi am răspuns şi la teza de doctorat şi peste tot. Ce se poate aduce în scenă? Şi am răspuns atunci: vocea şi zicala din instrument. Vor fi muzicanţi, lăutari, horitori, gurişti din toate zonele ţării. Cine vine la Ateneul Român? Lipovenii nehrasoviţi din Sarichioi, aromânii fârşeroz din Cogelac, Paganini, Ioan Covaci zis Paganini, cu muzicanţii lui din Săliştea de Sus, Nicolae Aliacob din Lăpuşu Românesc, ucrainenii de pe Tisa şi banda lui Alită Piţigoi din Gorj. Să nu uit fetele. Doina Lavric şi Zamfira Mureşan.
Victor Ciutacu: Mai poţi? N-ai obosit să cauţi folclor aşa, în stare pură într-o ţară care nu mai dă doi bani pe tradiţii şi pe valoare?
Grigore Leşe: Când faci lucruri frumoase şi lucruri adevărate nu te oboseşti. Că n-ai cum. Oamenii sunt extraordinari, sunt oameni adevăraţi, sinceri, nu minţesc, cântă cu sufletul cum îmi place mie să spun şi atunci nu te plictiseşti, nu te oboseşti. Iată, după 4 ani, proiectul ăsta a demarat aş putea spune pe TVR Cultural, acolo unde (...) a avut grijă de aceste lucruri şi a sprijinit acest proiect. S-a continuat la ICR unde oamenii de-acolo, Denisa Pişcu, Oana Suciu, directoarea de relaţii ineterne şi proiecte interne, coordonatoarea acestui proiect este Denisa Pişcu. Să-l amintim, merită acest lucru, pe Horia Roman Patapievici care a sprijinit...
Victor Ciutacu: Nu sunt unul din admiratorii lui Horia Roman Patapievici, ba dimpotrivă, relaţiile dintre noi sunt mai mult decât glaciale, s-ar putea spune că nu există. Însă...
Grigore Leşe: Acum trebuie să-l admiri că uite, a sprijinit proiectul acesta.
Victor Ciutacu: Asta voiam să spun, că printre multe chestii pe care eu le consider mizerii, pe care le-a prezentat ICR, dacă a făcut ceva ceea ce merită remarcat în mandatul lui Horia Roman Patapievici este proiectul comun pe care-l are cu tine. Şi după părerea mea, la câtă cultură am şi eu în capul ăsta mic, aşa ceva ar trebui să prezentăm.
Grigore Leşe: Toate proiectele de-acolo sunt ineresante. Eu mă înţeleg extraordinar cu oamenii de-acolo.
Victor Ciutacu: Mi se pare firesc. Faptul că mie nu-mi place Patapievici nu implică faptul că ţie nu trebuie să-ţi placă.
Grigore Leşe: Şi să-ţi mai spun ceva Victor. Lucrurile acestea nu sunt înţelese de toată lumea. Muzica este percepută aşa cum este percepută. Adică hai să cântăm şi punct. Dar nu-i aşa. De-a lungul anilor am demonstrat acest lucru. Şi prezenţa mea în sălile de spectacol prinde contur. Oamenii vin. Iată, s-au vândut toate biletele la Ateneu în 4, 5 ore.
Victor Ciutacu: Cum faci să faci săli pline?...
Grigore Leşe: Muncesc. De dimineaţă până noapte. Citez, mă documentez, umblu în teren. Dar vreau să-ţi spun un lucru. Sunt sprijinit şi de oameni care aduc spre mine o energie pozitivă. Oameni extraordinari. Nu ştiu, sunt mulţi să-i amintesc aici, Radu Găină, Mihai Buzura, Liliana Olgulescu, Mihaela Vosganian, Iulia, soţia, toţi sunt în jurul meu, mă sprijină. Şi este un lucru formidabil. Vin oamenii spre mine. Adică-mi pun aşa, pansament...
Victor Ciutacu: Rezistă oamenii ăştia în ritmul tău?
Grigore Leşe: Rezistă. Ei înţeleg ce fac eu şi atunci lucrurile n-au cum să...
Victor Ciutacu: Să revenim la spectacolul de gală de la Ateneu de duminică seară. Şi spune-mi şi mie, în esenţă, mă rog, eu ştiu mai multe pentru că şi JN e partener la proiectul tău şi al ICR, dar poate telespectatorii vor să ştie mai multe. În ce a constat proiectul ăsta care se încheie rotund cu spectacolul de la Ateneu?
Grigore Leşe: Să punem în valoare muzicile din vatra satului. Aceste muzici n-au fost puse în valoare până acum. Muzicile astea au fost percepute altfel. Sunt muzici în vatra satului extraordinare. Cu această muzică putem intra într-o competiţie internaţională. Nu exagerez.
Victor Ciutacu: În lumea chiloţilor la vedere şi a fustelor scurte noi intrăm în competiţie internaţională?
Grigore Leşe: Aici vreau să explic un lucru. Când începe postul Crăciunului, pe 14 noiembrie, ştii ce-mi vine în gând? Hai să mă duc până după sărbători, până după Bobotează să plec din România. Şi să stau undeva liniştit. Toată lumea lălăie pe toate posturile. De colindat, la noi ceata de colindători se adună în 6 decembrie. Mă adunam cu Radu, cu Nelu din Şest, cu Nicolae, cu Aurel a lui Ghiduţ, ne adunam toţi acolo şi ne pregăteam. Nu colindam până în 6 decembrie. Şi ne pregăteam. Mergeam la Radu ziceam hai mă să mai colindăm colinde, hai să ne facem steaua. Numai un lucru. Să nu confundăm cântecul de stea cu colindele.
Victor Ciutacu: Care-i diferenţa?
Grigore Leşe: Colindele au un caracter ţărănesc. Au refren. Vorbesc de 9 feciori de vânători, vorbesc despre taina căsătoriei, colindele vorbesc despre taina mirului, despre taina botezului. Sunt teme diferite. Hai să nu lungim povestea şi să şi colindăm oamenii ăştia. Iată un colind care vorbeşte despre moarte: (...) Şi spune mai departe... copacul cu rădăcină şi a lui vreme încă vină/ dară tu că eşti de lut/ cum nu-i mere în pământ? Aşa. Deci moartea îl avertizează. Omule, cât ai vrea tu să trăieşti? Şi copacul e cu rădăcină. Colinda asta îţi dă posibilitatea să înfrunţi moartea, adică să-ţi continui viaţa dincolo, în lumea de dincolo. Şi copacul e cu rădăcină şi a lui vreme o să vină. Asta-i o colindă. Are refren. Viţă verde iadăra. Acest simbol al veşniciei, iadăra. Cântecele de stea sunt cântece de largă popularitate, de tip occidental, fragmente de muzică cultă. O ce veste minunată. Nu este colind, e cântec de stea. Dezvoltă o temă biblică. (...) Şi descrie toată naşterea Mântuitorului. Coliba păstorească etc. Dar n-are refren. E un cântec de stea. Se cântă la Crăciun dar nu-i colind.
Victor Ciutacu: De ce tot haloimăsul ăsta în imaginea publică? Toată lumea chipurile face colinde, toată lumea...
Grigore Leşe: Colinda şi cântecul din vatra satului presupune şi ştiinţă. Lumea nu studiază. Lumea nu studiază. Din această cauză sunt aceste derapaje. Din 14... ştiţi unde colindă ei? La porţile Europei, în metrou şi cel mai mult ştiţi unde colindă? La televiziune. Le place la ei să se vadă la televizor, să colinde la televizor. Totdeauna mă pregătesc, în decembrie, hai să mă duc. Şi spun de prin sate vin la mine şi spun, băi cum se colindă la noi nu se colindă nicăieri. La noi toate porţile deschise, umblăm unul de la altul. Mă pregătesc, mă încarc, aşa sufleteşte, iau cadouri şi când ajung ţeapă. Anul trecut am fost colindător fruntaş. Am umblat de seara de la ora 8 până dimineaţa. Şi când m-am dus la Ghiţă să-l colind la 7 şi ceva a trebuit să cânt 10 strofe ca să mă audă că sunt la fereastră. Zice, mă, am gândit că sunteţi la radio. N-am ştiut că eşti la fereastră. Era 7 şi ceva. Oamenii erau somnoroşi în jurul meu. Era Zamfira cu mine, Teodora cu mine, era cu mine Iulia. Numa am văzut că le pică ochii-n cap. Zic mă zic, să vă arăt ce-nseamnă a colinda. A colinda ce înseamnă? E o urare cântată. Ce înseamnă? Ce sunt colindătorii ăştia? Sunt oaspeţi dragi, aduc bucurie, fericire, aduc noroc. Se spune câteodată aşa. Băi ţie ţi-or venit colindătorii? Mă zice, mi-o venit. Când nu vin colindătorii e semn rău. Trebuie să primeşti colindătorii. N-ai voie să nu-i primeşti. Când umblam eu la colindat, când nu ne slobozea în casă luam porţile din ţâţâni, le aruncam în zăpadă. Se zice la asta ştiinţific descolindat. Adică mă, ne primeşti... ştiu că merem a colinda şi primeam şi câte 15 bani. Un leu era sumă mare. Când aveam un leu toţi. Dar îmi aduc aminte când eram mic, era unul în Stoiceni, îi zicea Petre a Ţiganului. El venea pe la 8 dimineaţa, el nu umbla noaptea. Era îmbrăcat rău şi avea o dobă. Şi umbla singur. Şi el cânta un colind care se cheamă disputa dintre tei şi brad. Şi zice: În pădure-s două lemne/ În pădure-s două lemne/ Mândră-i ziua lui Crăciun./ Unu-i tei şi altu-i bradu/ Zice teiul către bradu,/ mândră-i ziua lui Crăciun./ Vede-te-aş de vârf uscatu,/ Vede-te-aş de vârf uscatu,/ Mândră-i zâua de Crăciun./ La mijlocu tregăios/ Că nu eşti nici de-un folos/ Mândră-i zâua lu Crăciun. Şi disputa aia, că teiul nu-i de folos, bradul nu se desfrunzeşte niciodată. Şi în final zice: închinăm pe sub butuci să ne deie gazda nuci. Închinăm pe sub podele să ne deie gazda mere. Atenţie! Petre a Ţiganu nu umbla după bani. Când se primesc bani colindatul se transformă într-un fel de cerşit.
Victor Ciutacu: Comerţ.
Grigore Leşe: Dar ştii cine umbla la colindat? Nu umblau copiii de bani gata. Umblau copiii cu o situaţie modestă. Mama când mă auzea cântând zicea: aulai, zice, aista-i al nostru. Mă cunoştea după gură.
Victor Ciutacu: Iartă-mă, dar comercialul învinge întotdeauna şi în televiziune. Trebuie să iau publicitate. Revenim imediat în direct. Din nou în direct la Vorbe Grele. Inegalabilul Grigore Leşe. Grigore, vreau să-ţi citesc un SMS, că am supărat pe cineva. Zice, „Ciutacule, cu ochii tăi mari şi umezi ar trebui să i te adresezi cu dumneavoastră acestui mare artist". Trebuie să-ţi spun dumneavoastră Grigore?
Grigore Leşe: Nu. Spune-mi Grigore.
Victor Ciutacu: Trebuie să-mi prezint scuzele că sunt amic cu Grigore Leşe? Uite, aveţi scuzele mele, sunt amic cu Grigore Leşe. Nimeni nu-i perfect în ţara asta. Domnule Grigore Leşe, am înţeles că lansezi încă două CD-uri.
Grigore Leşe: Deocamdată a apărut CD-ul cu Zain Petru, cu lipoveni nehrasoviţi şi cu banda lui Alită Piţigoi. Proiectul acesta de la ICR a fost sprijinit şi de JN. Cronici... Şi vreau să-i mulţumesc lui Marius Tucă.
Victor Ciutacu: Marius a crezut foarte mult în proiectul ăsta, el are... mă pun şi eu bine cu şeful meu în seara asta...
Grigore Leşe: Nu toată lumea a crezut. Daniela Zeca Buzuroc a crezut, Marius Tucă a crezut, oamenii de prin televiziune au crezut, Horia Roman Patapievici a crezut. E un lucru bun. Întâlnirile astea au fost lunare. În ianuarie, februarie, în fiecare lună am avut muzicanţi din Gorj, Râşca, din Dobrogea.
Victor Ciutacu: Tu aş putea spune - şi nu vreau să te flatez sau să mă pun bine cu tine, n-am nici un interes la afacerea asta - tu chiar faci parte din familia JN. Tu ai fost cel care până la urmă a coordonat şi când am făcut noi sărbătoarea noastră şi festivalul de tarafuri şi (...) care a coincis cu serbarea a 15 ani a JN şi te-ai alăturat fără nicio...
Grigore Leşe: Sigur. Şi am venit... Eu am spus-o de atâtea ori, eu nu vreau să schimb lumea. Eu vreau să schimb mentalităţi. Eu am de studiat, studiez, mă documentez...
Victor Ciutacu: Dar mai poţi Grigore să încerci să schimbi mentalităţi?
Grigore Leşe: Lumea se mai schimbă...
Victor Ciutacu: Cât sunt eu de câine, eu am obosit Grigore.
Grigore Leşe: Dom'ne, n-am terminat războiul, am câştigat o bătălie. Războiul încă nu l-am câştigat. Aşa suntem noi pe lumea asta. Poate că o dată... s-a termina şi bătălia asta. Ştiţi ce-aş vrea? Să punem fiecare om la locul lui.
Victor Ciutacu: Ce bine ar fi.
Grigore Leşe: Mă, la ce te ştii? La economie. Bine, la economie stai.
Victor Ciutacu: Vrei să trec în politică să te întreb dacă ai văzut componenţa noului Guvern?
Grigore Leşe: Am văzut, eu nu ştiu, nu-i cunosc pe toţi. Face fiecare ce poate. Dar cine-i priceput la politică să facă politică...
Victor Ciutacu: Dar n-ar fi ideal să se ocupe cum ai spus tu, ăla care ştie economie să facă economie, ăla care ştie să facă turism să facă turism...
Grigore Leşe: La noi totul e invers. Cine ştie să facă economie face cultură populară, cine ar trebui să facă cultură populară se ocupă de justiţie etc. Manageriatul ăsta cultural din România lasă de dorit. Trebuie schimbate nişte lucruri zic eu. Eu încerc.
Victor Ciutacu: Uite, o să comit acum o mică indiscreţie. Data trecută vorbeam de spectacolele tale absolut impresionante, ce-ai făcut tu în peşteri, corurile alea senzaţionale. Mi-ai spus că ţi s-ar părea interesant să faci un proiect cu Paraziţii. Şi m-ai surprins. După emisiunea respectivă am ieşit împreună cu Grigore, Iulia şi cu mai mulţi amici la o cârciumă, că suntem şi noi oameni. Şi-am pus şi pe Internet şi pe blogul meu cu acordul tău o bucată dintr-o reprezentaţie pe care a dat-o Grigore Leşe după ce-mi spusese că şi-ar dori să facă un proiect cu Paraziţii, cu trupa de lăutari a lui Nicu Gigantu de la Casa Doina. Care a fost absolut senzaţională. Şi vreau să te întreb...
Grigore Leşe: Lăutarii sunt lăutari.
Victor Ciutacu: Îmi cer scuze că am comis indiscreţia asta dar nu mă pot abţine. Că până la urmă e o indiscreţie destul de publică atâta timp cât e pe Internet. Cum te poţi adapta dintr-o parte în alta? Că tu eşti cu ale tale. Folclor adevărat...
Grigore Leşe: Când ai ştiinţa muzicii te poţi adapta. Când nu o ai...
Victor Ciutacu: Dar şi oamenii ăia s-au adaptat la stilul tău Grigore.
Grigore Leşe: Da. Ei cântă nativ dar cântă bine. Au auz bun, au instrumente, tehnică desăvârşită. Nu contează că-i ţigan, rom, ungur, că-i turc sau aromân. Asta vreau să demonstrez şi duminică la Ateneu. Sunt tot felul de oameni acolo. Muzica-i muzică. Ştii cum zic oamenii? Băi Grigore, când nu vor mai colinda oamenii s-a terminat lumea. S-a gătat lumea. Repet, trebuie să ne trezim şi să vedem cum stăm. Eu abia aştept să ajung în seara de Crăciun şi să ajung acasă şi să colind.
Victor Ciutacu: Te duci tot acasă?
Grigore Leşe: Mă duc acasă să-mi văd prietenii, colind, le dau din bucuria mea. Le dau din bucuria mea. E mare lucru pe lumea asta să ai bucurie şi alţii să aibă supărare. Trebuie să dai din bucuria ta şi la ceilalţi să fie bucuroşi. Eu prin concertele astea le dau bucurie. Am fost la Viena...
Victor Ciutacu: Asta voiam să te întreb. Ultima dată când te-am sunat erai la Viena. Cum a fost primit?
Grigore Leşe: Am cântat la Biserica Minoriţilor şi la Biserica Sf. Petru din centrul Vienei. Senzaţional. Au fost austrieci la concert.
Victor Ciutacu: E o altă cultură, un alt stil de muzică.
Grigore Leşe: Într-una din zile m-am dus la Biserica Ortodoxă şi era arhiplină biserică. Şi au auzit că-i Grigore Leşe pe-acolo. Şi le-am cântat un cântec religios. Opriceasna. Au fost cu lacrimi în ochi. Dar ştii ce-am constatat la oamenii ăştia plecaţi din România? Îşi ţin neamul. Erau cu copiii, erau la cuminicătură, cântau şi le-am cântat aşa: (...) A fost o tăcere în biserică... şi m-am dus şi am lăsat necazurile şi am zis mă, eu pe oamenii ăştia trebuie să-i fac fericiţi. Cu ce? Cântând. Cântând. Aleluia, aleluia Domini. Este această invocaţie creştină. Sau leru-i Doamne. Unii spun că se leagă de împăratul Aurelian. Florile dalbe. Aceste flori ne duc cu gândul la sărbătorile de primăvară. Florile dalbe, florile dalbe... E o invocare a primăverii, a recoltei. Ştii ce zic oamenii între ei la Crăciun? Zice, băi, să-ţi trăiască, să-ţi fie familia sănătoasă şi animalele. Aşa. Mama când plecam la colindat...
Victor Ciutacu: Asta se cheamă înţelepciune.
Grigore Leşe: Mama mea ştii ce-mi spunea când mă duceam la colindat? Zice, Grigore să nu te baţi şi să nu furi. Când meream la colindat. Băi, nu vă bateţi şi să nu furaţi de la oameni. Noi colindam căsile unde ştiam că sunt mere poinice şi pere de iarnă. Şi era unul (...) la noi cu mere bune, poinice. Şi ziceam noi, de la Gherzo din grădină sunt ca mierea de albină. Mergeam şi-l colindam. Vedeam căsile şi după pomi. Şi Crăciunul ăsta pentru noi ştii ce însemna? Însemna Iisus Hristos. Eram bucuroşi. S-a născut Mesia ziceau copiii. Bună seara lui Crăciun. Alţii prin codru zic veselis-ar gazda... Se colindă despre fete, colinda feciorului... sunt colinde de păstori, sunt colinde de vânători, colinde de doliu.
Victor Ciutacu: De ce-am transformat noi sărbătoarea asta şi nu numai asta, într-un festival al marii crăpelniţe şi al marilor cumpărături?
Grigore Leşe: Ştii de ce? Pentru că noi suntem într-o alergătură în zilele astea, alergăm numai după bani. Alergăm prea mult după bani. Noi trebuie să ne ocupăm un pic şi de suflet. Or, colindele acestea, naşterea Mântuitorului, luna decembrie, ne dă posibilitatea să ne apropiem, să fim bucuroşi, să fim fericiţi, să fim iertători. De 18 ani asist la nişte evenimente ciudate în luna decembrie. Trebuie să punem punct. Este luna bucuriei.
Victor Ciutacu: Te-ai uitat de undeva de sus în decembrie cum arată oraşul ăsta în care trăim?
Grigore Leşe: Arată oraşul pentru că lumea s-a dezobişnuit. Ei nu se mai iubesc. Dom'ne, nu se respectă. Se agresează. Or, colindele astea, imnele despre naşterea Mântuitorului, imnele astea ne pot apropia. Ne pot face să fim mai buni, mai iertători...
Victor Ciutacu: Mai are lumea răbdare să fie mai bună şi mai iertătoare?
Grigore Leşe: E musai. Că altfel se termină lumea. Nu putem. Nu putem să continuăm aşa. Iată colinda asta, Trei cocoşi negri cântară... (...) Ce n-aş da eu să fie omătul omăt de pe vremuri şi să aud eu colindătorii din Inău, din Pufoaia şi din (...) de la trei km. Stăteam şi ascultam. Zice bă, ăla-i Cupşa Valer. Bă, asta-i Mărie. Bă, ăştia sunt ăia de pe... ai lui Ion. Ce n-aş da. A colinda nu se umblă cu clasa.
Victor Ciutacu: Se mai întoarce timpul Grigore?
Grigore Leşe: Să mă bată D-zeu dacă nu, cum zic oamenii, se întoarce ori se termină lumea.
Victor Ciutacu: Eşti de un optimism incurabil.
Grigore Leşe: Colindele astea, cântecele din vatra satului ne ţin pe noi în lume. Asta încerc. Trebuie să fiu înţeles, trebuie să am oameni să înţeleagă lucrul acesta. Nu-i de joacă.
Victor Ciutacu: Grigore, citesc aici, am stat de vorbă şi cu Iulia înainte, ai trecut şi la un spectacol cu actori. Actorii teatrului Andrei Mureşanu din Sf. Gheorghe.
Grigore Leşe: Uite, am lista aici, nu-i pot reţine pe toţi.
Victor Ciutacu: Mulţumeşte-le ca la Oscar.
Grigore Leşe: Sunt actorii teatrului Andrei Mureşanu din Sf. Gheorghe, jud. Covasna. Am pus un spectacol în scenă...
Victor Ciutacu: E spectacolul tău?
Grigore Leşe: Al meu, concepţia meu. Un spectacol de Grigore Leşe. Igur că da.
Victor Ciutacu: Cum a fost să lucrezi prima dată cu actori?
Grigore Leşe: Extraordinar. Am avut un curs de măiestrie în vară. Şi i-am cunoscut. Alături de alţi profesori din Germania, Ungaria, Austria. Şi m-au chemat şi pe mine acolo să le predau, să le vorbesc despre cântarea tradiţională, despre tehnici de emisie etc. Şi am întâlnit un colectiv extraordinar. Actorii Claudia Ardelean, Mirela Bucur, Ioana Alexandrina Costea, Ion Fisculeanu jr., Sebastian Marina, Fatma Mohamed, Camelia Paraschiv, Daniel Rizea, Nadia Sămărviţan, Florin Vidamschi director şi Simona, soţia lui. Aceşti oameni m-au invitat să pun spectacolul. O să joc spectacolul acesta şi în Bucureşti. Poate la Teatrul Naţional, la Odeon. Şi am avut două spectacole cu sălile arhipline. Sunt nişte oameni deosebiţi. Atenţie, în Sf. Gheorghe unde 80% sunt maghiari. Dar nu contează. Au venit la spectacol. Muzica-i muzică, arta-i artă.
Victor Ciutacu: E asta o modalitate de a deveni mai toleranţi unii cu alţii?
Grigore Leşe: Da. Şi de a ne apropia. Fără ură. Eu în Academia de Muzică am avut profesori unguri şi m-au învăţat lucruri bune. Am avut profesori extraordinari.
Victor Ciutacu: Mai predai?
Grigore Leşe: Cum să nu? Cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere. De la Universitatea Bucureşti. Sigur.
Victor Ciutacu: Şi la TVR Cultural mai îţi continui emisiunea?
Grigore Leşe: Sigur că da. Duminică... am montat deja o emisiune, împreună cu Raluca Bibire, noua producătoare a emisiunii, o emisiune despre colindat. Sigur că da. Am fost la filmări în Bucovina, am realizat câteva episoade acolo, cu fanfara din Smârdan, cu colindătorii din Mălin, am fost la Bilca, am stat de vorbă cu oameni, cu ceteraşul Mucea, cu Alexandru Tănase...
Victor Ciutacu: Apropo de Bucovina. Fac şi eu o mărturisire. Se dezbracă tonomatul. Cântecul cu Bucovina îmi ridică mereu pielea pe mine.
Grigore Leşe: Am cântat în noiembrie, în 21 să nu greşesc, am fost invitat de CJ de-acolo şi am cântat acest cântec şi am cântat despre Bucovina, cântecul, cu mii de oameni acolo. Dar am avut şi un concert în Biserica romano-catolică din Suceava. Catedrala arhiplină. Un spectacol gândit, cu voci interesante, am folosit şi sonorităţi de orgă, a fost Gruia Stoia... S-au adunat oameni în jurul meu.
Victor Ciutacu: Eu continui, ca omul care trăieşte aproape numai în cutia asta de televizor când nu trăieşte în cutia de ziar, continui să mă mir cu voce tare de unde găseşti timp şi energie să le faci pe toate în acelaşi timp.
Grigore Leşe: Păi eu... dacă D-zeu mi-a dat harul ăsta, că el poate să mi-l şi ia harul... mama m-a făcut cu voce. Am oameni în jurul meu extraordinar. Şi atunci ce să fac pe lumea asta? Numai umbră pământului? Trebuie să fac ceva.
Victor Ciutacu: Bani Grigore. Toată lumea vrea să facă bani.
Grigore Leşe: Nu bani. După bani nu trebuie să alergi, că vin ei. Numai trebuie să munceşti. Unii vor să fie puternici fără să muncească. Nu se poate. Nu se poate.
Victor Ciutacu: Şi dacă la un moment dat pici fizic? Poţi să clachezi.
Grigore Leşe: Păi dacă D-zeu va vrea, rămân horile şi tot rămâne ceva după mine. (...) Cântecul ăsta mă ţine în viaţă. Aşa-i cântecul, minunea asta a lumii.
Victor Ciutacu: Suntem în plină explozie a Internetului. Crezi că poate contribui Internetul la popularizarea ta?
Grigore Leşe: Mă uit pe Internet şi tinerii între ei, băi, fii atent că Leşe are concert la Ateneu, băi fii atent că are concert la Sf. Gheorghe. Tinerii sunt la toate concertele Grigore Leşe. Atenţie. Am avut concert la filarmonica Cluj. S-au vândut 1000 de bilete. Când am deschis ochii...
Victor Ciutacu: Pe Internet?
Grigore Leşe: Nu. Au venit la concert, la Filarmonică. Şi când s-o aprins lumina pe sală trei sferturi din sală erau tineri.
Victor Ciutacu: Ştii de ce te-am întrebat? Pentru că mulţi dintre cei care se pretind artişti înjură Internetul, spun că Internetul a omorât muzica, pirateria distruge etc. Pe tine nu te-am auzit niciodată şi nu mi se pare că ai vinde mai prost de când se găsesc melodiile tale pe Internet.
Grigore Leşe: În ultima vreme nu se concertează în România. Foarte puţin se concertează. Ei sunt pe stradă, prin pieţe, pun casete. Nu. În ultima vreme am atras publicul spre săli. Sălile sunt arhipline. Timişoara, Viena, Sighişoara, Suceava, Bucureşti, peste tot.
Victor Ciutacu: Nu te-a omorât artistic Internetul nu?
Grigore Leşe: Nu. N-am eu treabă cu Internetul. Eu am treabă cu gurile.
Victor Ciutacu: Horele tale sunt şi pe Internet.
Grigore Leşe: Sunt. Dar nu trebuie să cânt eu cu Internetul, să fac muzici din butoane. Eu trebuie să cânt cu vocea. Să fiu adevărat. Când nu mai pot cânta mă duc pe dreapta şi las pe alţii.
Victor Ciutacu: Mulţi dintre cei care ar putea veni la tine la concerte nu vin pentru că-şi descarcă melodiile gratuit. Asta-i acuza pe care o aud...
Grigore Leşe: Un concert n-ai cum să-l simţi dacă nu eşti în sală. Acolo se termină vraja. Câteodată şi aplauzele sperie cântecul.
Victor Ciutacu: Mai trebuie să luăm un pic de publicitate. Soarta-i crudă, foamea mare!... Revenim imediat. Din nou în direct la Vorbe Grele. În exclusivitate, inegalabilul Grigore Leşe. Două mesaje. Unul din ele... Grigore îmi aduci privitori. E prima oară când nu schimb postul atunci când e emisiunea Vorbe Grele. Mai aduc şi eu lumea pe calea cea bună. Mulţumesc de contribuţie.
Grigore Leşe: Vezi, mai trebuie schimbate lucrurile. Mai chemi un Grigore Leşe dar după Grigore Leşe nu trebuie să vină aici toţi lălăitorii.
Victor Ciutacu: Ai văzut vreunul la mine în emisiune?
Grigore Leşe: Nu. Că fiecare are ceva în cap. Zic eu vorba asta cu lălăitori. Sunt şi oameni buni. Oameni cu minte multă, cu puţină şi... Fiecare se exprimă cum poate. Cum l-o adus D-zeu pe lume.
Victor Ciutacu: Oameni simpli, oameni buni, mulţumesc portarilor de la RTV că au schimbat şi au mutat toate televizoarele pe emisiunea asta, să vadă şi ei cum se face o emisiune adevărată. E mai greu de făcut stimaţi concurenţi, asta-i viaţa. Iartă-mi lipsa de modestie Grigore Leşe dar sunt şi eu mândru când reuşesc să fac o asemenea emisiune. M-am săturat te rog să mă crezi...
Grigore Leşe: M-au invitat mulţi dar nu-mi place să mă duc. Nu-mi place să mă duc în emisiuni. Muzica asta nu trebuie expusă toată ziua. Mai rar şi bine.
Victor Ciutacu: Mă ceartă lumea că nu te las să cânţi.
Grigore Leşe: Cum să nu.
Victor Ciutacu: Grigore Leşe e singurul invitat care în emisiune are voie să vorbească mai mult decât mine.
Grigore Leşe: La Ateneu va fi şi un moment interactiv, concertul de la 21 ora 19:00.
Victor Ciutacu: Duminică seara, da?
Grigore Leşe: Da. Şi aştept acolo lume multă. Chiar dacă nu mai sunt bilete vedem noi ce facem. Şi vom încheia concertul de-acolo cu un colind, se cheamă (...). D-zeu întruchipat în Moş Crăciun coboară printre animale. (...) Florile sunt dalbe, florile sunt dalbe, invocaţi această... Ce colind frumos din Maramureş. Îmi aduc aminte de mama lui Ion Zăvaşcu, o păstrătoare, nu mai e printre noi. S-o dus. Şi câţi nu s-au dus!...
Victor Ciutacu: Se mai fac sărbători adevărate în România? Se mai sărbătoreşte cum trebuie?
Grigore Leşe: Dacă ştii să caţi oameni şi sărbătorile sunt frumoase. Dacă oamenii sunt buni sărbătorile sunt frumoase. Cum să nu se facă sărbători?
Victor Ciutacu: Unde se mai fac sărbători frumoase în ţară?
Grigore Leşe: În sate, în oraş, unde oamenii trăiesc normal. Unde oamenii sunt la locul lor, nu doresc stele de pe cer. Trăiesc normal, aşa cum am spus. Ca să încheiem, zic eu, că televiziunea asta nu-i făcută pe veci, şi o emisiune. Închei tot cu un colind. (...) O fată-i la asfinţit unde e locul curat şi una-i la răsărit unde-i locul sfinţit.
Victor Ciutacu: Grigore mai avem un minut din emisiunea asta. Înainte de a-mi anunţa telespectatorii că dacă simt nevoia să mă vadă căzând în derizoriu pot să schimbe pe Antena 3 că mă duc să vorbesc de doamna Udrea şi de noul Guvern al României. Vă aştept şi la emisiunea lui Mihai Gîdea. Vreau să-ţi mulţumesc că mi-ai oferit posibilitatea asta, e una din ultimele mele emisiuni din anul ăsta şi poate dintotdeauna. Ne mai gândim, mai vedem după 1 ianuarie.
(Prin Monitoring Media: Antena 2 - Vorbe Grele, Ora 21:10)